Argumentul 1:Integrarea socială

Principala caracteristică definitorie a unui refugiat este reprezentată de dorința acestuia de a scăpa dintr-un stat în care drepturile sale fundamentale sunt sever încălcate și să ajungă într-un alt stat în care să se poată integra și să poată trăi o viață decentă. Singura modalitate prin care acest lucru poate fi asigurat este prin integrarea pe piaț muncii, pentru că astfel își poate asigura nevoile de bază pe termen lung, și în același timp își  poate îndeplini îndatoririle față de stat, devenind un membru activ al societății. Problema cea mai mare de care se lovesc este reticența angajatorilor, ce îi privesc ca pe o clasă inferioară de oameni, strict pe criterii etnice și religioase. De aceea, singura măsură de a combate acest tip de stereotip este integrarea lor ușor forțată pe piața muncii, pentru a le putea asigura oportunități egale de integrare pe piața muncii și de a nu rămâne un membru pasiv al societății, fapt ce ar duce la o mai mare adâncire a mentalității discriminatorii.

Argumentul 2: Schimbarea mentalității

O mare parte a societății priveșe refugiații ca pe o categorie socială de tip parazit, al cărui unic scop este acela de a trăi de pe urma ajutoarelor sociale și de a pune o mai mare presiune asupra sistemelor sociale și economice ale statului. În contextul în care refugiații ar avea acces pe piața muncii, percepția generală asupra lor s-ar schimba, ca urmare a faptului că ei ar putea demonstra că sunt capabili să se sustină singuri, ducând astfel pe termen lung la o spargere a enclavelor sociale și la o spargere a barierelor culturale bazate pe criterii extrem de subiective.