Argument 1: Europa este continentul cel mai “tocit” din punct de vedere al resurselor materiale. Deja majoritatea țărilor europene sunt alimentate cu petrol sau gaze naturale de state non-UE. Acestă lipsă de resurse se va aprofunda pe termen lung. Aceptarea statelor în UE utilizând doar criterii economice ar putea fi o cale de a asigura un acces mai ușor la resurse. Doar câteva din țările vecine uniuni ar putea sa aducă un aport mare de resurse(ex.: Turcia – agricultură și industrie producătoare; Maroc – fostați / îngrășaminte pentru agricultură).
Argument 1: Criteriile non-economice reprezintă o poliță de asigurare pentru stabilitatea economică și pentru buna colaborare
În afară de criteriile economice, aderarea la UE se face și pe baza următoarelor criterii: politice (democrație, guvernare constituțională, respectarea drepturilor omului, protecția minorităților); geografice (apartenența la zona europeană); legislative (fiind necesară o aliniere la normele europene). Toate aceste criterii sunt necesare unei aderări chiar dacă privesc aderarea ca având un scop economic. Este imposibilă colaborarea economică țntre state care au sisteme incompatibile. De exemplu, o țară cu sistem democratic acceptă o piață liberă care se guvernează după propiile principii, statul intervenind doar pentru a opri abuzurile. O țară cu sistem totalitarist este bazată pe o piață controlată care ar contraveni principiilor de concurență din cadrul UE. Toate economiile din interiorul UE ar avea, într-o astfel de situație, de suferit din cauza concurenței neloiale rezultate din ajutorul pe care statul totalitarist îl oferă agenților comerciali.