Liceele ar trebui sa creeze fumoare pentru elevii de peste 18 ani

Argumentul 1:  Viciile care nu pot fi stopate trebuie măcar controlate
De multe ori politicile anti-fumat din licee nu duc la rezultatele aşteptate. Fie profesorii nu contribuie la implementarea strictă a regulamentelor, fie elevii aleg sa înfrunte riscurile, plătind amenzile aferente şi fumând în continuare. În aceste condiţii, o problemă care nu poate fi ignorată trebuie sa fie cel puţin controlată. O modalitate de a face acest lucru este de a pune la dispoziţia fumătorilor un spaţiu special amenajat, însă doar pentru persoanele peste 18 ani. Mai mult, aceasta măsură poate fi văzută ca una parţial complementară celor existente, şi nu una care sa le înlocuiască în întregime. Restricţiile se vor aplica în continuare fumătorilor care nu au încă 18 ani.
Argumentul 2: Promovarea egalităţii ar justifica aceasta acţiune
La nivel neoficial, există deja fumoare în cardul liceelor. Acestea sunt însă rezervate profesorilor fumători. Din moment ce vorbim însă despre persoane peste 18 ani, nu ar trebui sa existe nici un motiv pentru care acestora sa nu li se permită accesul. Spaţiul dedicat fumatului ar trebui sa fie accesibil tuturor persoanelor considerate adulte. Orice alta limitare ar fi discriminatorie faţă de elevi. Liceele ar trebui sa susţină valorile promovate de societate, două dintre acestea fiind tocmai egalitatea şi toleranţă. În caz contrar, imaginea creată de licee ar fi una de tip orwellian: toate persoanele au dreptul sa fumeze în spaţiul special rezervat, mai puţin elevii.

Argumentul 1: Introducerea măsurii ar încuraja fumatul în licee
Rolul şcolii nu este de a oferi mediul propice elevilor pentru a fuma. Dimpotrivă, misiunea acesteia cere aplicarea unor măsuri care sa descurajeze viciile în rândul elevilor. Deşi autoritatea profesorilor nu poate acţiona dincolo de gardul şcolii, este important ca în cadrul instituţiei sa se combată pe cât posibil fumatul. De altfel, cifrele din prezent indică o scădere drastică a numărului fumătorilor din licee, ceea ce demonstrează ca totuşi campaniile anti-fumat şi reglementările stricte pot da roade. Mai departe, este posibil ca cei care renunţă la a fuma în incinta şcolii reduc timpul dedicat acestei activităţi şi în restul timpului, dacă nu renunţă chiar cu totul. Pe de alta parte, introducerea fumoarelor pentru elevi – chiar şi peste 18 ani -, ar transmite un mesaj greşit: acela ca şcoala nu poate face nimic pentru a reduce fumatul în rândul elevilor.
Argumentul 2: Egalitatea poate fi atinsă şi la nivel de interdicţie
Egalitate nu înseamnă doar aceleaşi drepturi, ci şi aceleaşi restrângeri. Câtă vreme egalitatea este importantă şi ar trebui promovată de şcoli, ea poate fi atinsă şi prin impunerea unor restricţii care sa fie respectate în egală măsură de elevi şi profesori. În cazul de faţă, interdicţia de a fuma în incinta liceului. Fumatul este deja interzis în instituţiile publice. Pentru a evita discriminarea soluţia nu este introducerea unor compromisuri, ci respectarea strictă a regulilor din prezent. Profesorii care fumează nu numai ca dau naştere unei percepţii de inegalitate pentru elevii care au împlinit 18 ani, dar dau totodată şi un exemplu nefast ce va fi urmat de elevii mai mici. Un profesor care îşi sfătuieşte elevii sa nu fumeze în timp ce el însuşi fumează nu se poate bucura de prea multă credibilitate.

Referințe