Argumentul 1: Descoperirile ştiinţifice au încă de la început potenţialul de a face bine sau rău
O descoperire nu este amorală, ci are potenţialul de a fi folosită înspre bine sau înspre rău. Energia atomică are potenţialul de a ajuta umanitatea fără a dăuna foarte mult mediului. Bomba atomică pe de altă parte are un potenţial distructiv evident, şi poate fi folosită doar în circumstanţe de război. Oamenii de ştiinţă nu creează invenţii “în vid”, ci cu o anumită utilitate, sau cu anumit public ţintă în minte. De cele mai multe ori acel public ţintă este întreaga umanitate, iar modul în care o descoperire poate influenţa bunăstarea umanităţii este de multe ori clară unui cercetător chiar de la început. Omul de ştiinţă este cel care “introduce” un concept nou celorlalţi oameni, şi drept urmare ar trebui să fie tras la răspundere atunci când una dintre invenţiile sale nu acţionează în interesul umanităţii, sau are mai degrabă un potenţial distructiv decât unul benefic.
Argumentul 2: Oamenii de ştiinţă creează, de multe ori, instrumente de o putere necunoscută
Oamenii de ştiinţă se văd de multe ori posesorii unei puteri nemaintalnite. În încercarea de a duce la progres, de a inventa lucruri care să fie mai eficiente şi mai puternice, ei sunt practic cei care determină alegerile societăţii, într-o măsură asemănătoare cu guvernanţii unui stat. O maşină electrică suficient de eficientă încât să poată fi comercializată la un preţ redus ar însemna o adevărată revoluţie industrială şi ecologică. Dar ar însemna în acelaşi timp prăbuşirea unui echilibru internaţional fragil care are la bază comerţul cu petrol. Energia atomică are potenţialul de a oferi o alternativă la metode mai poluante de obţinere a energiei. În acelaşi timp, consecinţele unor erori în utilizarea acesteia ar putea fi mai rele decât orice dezastru ecologic ce decurge din folosirea unor combustibili tradiţionali. Când un om are o asemenea putere de influenţă, el trebuie să aibă automat şi un nivel ridicat de responsabilitate faţă de societate.
Argumentul 1: Unele descoperiri sunt accidentale
Au existat foarte multe descoperiri accidentale pe parcursul istoriei, cum ar fi cazul penicilinei, razelor X, celofanului, cauciucului vulcanizat etc. din acest punct de vedere, descoperitorul nu poate fi tras la răspundere pentru consecinţele utilizării descoperirilor sale, pentru că acesta nu avea intenţia de a le găsi sau, mai mult, de a le folosi în scopuri nocive. Şi chiar dacă descoperirea a fost intenţionată, cercetătorul nu poate fi tras la răspundere, conform argumentului următor.
Argumentul 2: Oamenii de ştiinţă nu sunt vinovaţi pentru utilizarea ulterioară a descoperirilor lor
Chiar dacă un cercetător face o descoperire sau inventează ceva care ar putea fi folosit şi în scopuri dăunătoare, acest lucru nu îl face pe acesta direct responsabil de modul în care descoperirile respective sunt folosite de alţi indivizi. Singura responsabilitate a cercetătorului este aceea de a indica posibilele efecte dăunătoare are lucrului descoperit şi de a găsi posibile soluţii pentru contracararea acestora. În cazul cercetătorilor din domeniul farmaceutic de exemplu, descoperirea unui nou medicament nu înseamnă automat că acesta este şi eliberat pe piaţă. Medicamentul este supus unor serii intense de teste din care să se deducă posibilele efecte negative ale medicamentului şi eventual găsirea unor metode prin care acestea să fie ameliorate. Avertismentele şi efectele secundare sunt specificate şi nu cercetătorul trebuie tras la răspundere pentru folosirea iresponsabilă a medicamentului în sine.
Referințe
Descoperiri întâmplătoare: http://ştiri.acasă.ro/articole/stiinta/top-10-descoperiri-accidentale