Argumentul 1: Extinderea NATO ar afecta relaţiile internaţionale cu mari puteri ca Rusia
Pericolul unui nou Razbou Rece este la fel de grav ca cel al unei ameninţări teroriste. Preşedintele Rusiei, Dimitri Medvedev l-a avertizat pe omologul sau georgian ca aderarea la NATO a Georgiei ar reprezenta un motiv pentru deteriorarea relaţiilor dintre cele două ţări ex-sovietice. Mai mult decât atât, fenomenul ar fi văzut că pe o ameninţare la adresa securităţii naţionale, indiferent de zonă care ar fi inclusă. Schimbarea radicală a poziţiei Rusiei a fost hotărâtă recent, preşedintele reafirmând hotărârea ţării de a folosi armele nucleare în situaţia în care s-ar simţi ameninţată. Frica Rusiei a fost confirmată prin scurgerile de documente publicate de Wikileaks, în care se menţionează clar că scopul NATO este de a proteja ţările baltice şi Polonia de “ameninţarea rusă”. Având în vedere recrearea stării de tensiune existente anterior summitului de la Lisabona, unde cele două părţi au devenit parteneri strategici, este cu atât mai periculoasă extinderea care ar veni ca o întărire a ideii că scopul organizaţiei rămâne legat de fantomele Războiului Rece.
Argumentul 2: Însăşi încurajarea existenţei NATO nu este justificată
Motivul pentru care organizaţia a fost înfiinţată este legat de Războiul Rece, perioadă încheiată încă din 1990. Un număr considerabil de analişti militari consideră că de la acea dată NATO pare să îşi tot inventeze duşmani pentru a-şi justifica prelungirea existenţei. Aparent acest aspect nu face subiectul dezbaterii de faţă, în fapt însă este un punct decisiv. Atât timp cât organizaţia nu îşi mai găseşte un temei nici în forma actuală, cu greu mai pot fi aduse în discuţie argumente pentru extinderea sa. Misiunile NATO în Afghanistan şi Iugoslavia au fost puternic contestate, fiind catalogate drept o depăşire a atribuţiilor organizaţiei, ceea ce confirmă permanenta căutare de noi raţiuni pentru a-şi menţine existenţa, chiar cu riscul intervenţiilor abuzive.
Argumentul 1: Expansiunea NATO este necesară pentru întărirea luptei împotriva terorismului
Deşi Războiul Rece nu mai reprezintă o ameninţare sub aceeaşi formă ca în perioada până la căderea regimurilor comuniste, comunitatea internaţională se confruntă în continuare cu suficient de multe alte ameninţări. Astfel, la 21 noiembrie 2002, preşedinţii statelor membre adoptă întruniţi în Consiliul Nord Atlantic, Conceptul Militar pentru Apărare împotriva Terorismului, asumându-şi rolul de a păstra securitatea internaţională axându-se în principal pe prevenirea unor posibile ameninţări. Justificarea necesităţii implicării unei organizaţii precum NATO este dată de amploarea crescândă a fenomenului şi de ameninţarea folosirii unor arme de distrugere în masă de către grupările extremiste. Comunitatea Nord-Atlantica nu este suficient de puternică în forma actuală, expansiunea fiind o necesitate pentru a spori puterea de acţiune, atât la nivel de resurse umane, cât şi la nivel economic. Adaosul de resurse umane ar fi comparabil cu ajutorul acordat de statele care au aderat la NATO după 1990, ţări precum România, Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia etc.
Argumentul 2: Extinderea răspunde nevoilor strategice ale NATO
Nevoia extinderii este susţinută de avantaje geo-strategice pe care includerea unor state din Europa de Est spre exemplu le-ar aduce. Aşa cum aderarea României şi a Bulgariei era necesară întrucât în cazul unui conflict militar în Ungaria NATO ar fi avut nevoie de permisiunea de trecere pentru a interveni, aplanând pericolul, aşa şi aderarea Macedoniei, Bosniei şi Muntenegrului ar oferi un plus de stabilitate prin poziţionarea lor în Balcani. În plus, statele candidate şi-au demonstrat loialitatea faţă de principiile NATO, contribuind cu forţe armate deşi nu aveau obligaţia. Este cazul Macedoniei, ţară care investeşte 2.3% din PIB pentru asigurarea apărării naţionale, mult deasupra mediei membrilor organizaţiei, şi asistând NATO în intervenţia în Kosovo. Colaborarea cu Macedonia s-a dovedit a fi vitală în intervenţia din Kosovo, trupele organizaţiei având permisiunea de a staţiona pe teritoriul ţării pentru organizarea pătrunderii în spaţiul kosovar.
Argumentul 3: Expansiunea NATO ar asigura stabilitatea în zonele incluse
Direcţia spre care se observă tendinţă organizaţiei de a se extinde este cea a ţărilor din zona balcanică, arie marcată de variate conflicte în ultimii douăzeci de ani. Un prim exemplu este intervenţia Rusiei în Georgia, catalogată de către comunitatea internaţională drept una abuzivă şi sfidătoare la adresa stabilităţii mondiale. Conflictul, având la bază statutul ţinutului separatist al Osetiei de Sud, a fost escaladat prin ocuparea a unei cincimi din teritoriul Georgiei de către Rusia. Implicarea organizaţiei interntionale a avut un rol decisiv în descurajarea abuzurilor celei din urmă ţări menţionate, fiind condiţionată de aderarea Georgiei la Parteneriatul pentru Pace al NATO. Necesitatea adaptării organizaţiei la crizele de securitate globală a fost demonstrată odată cu implicarea sa în conflictul din Kosovo, devenind principalul pion responsabil pentru pacea şi stabilitatea din Bosnia-Herţegovina. NATO a întreprins acţiuni de dezarmare a etnicilor albanezi care erau parte a războiului, şi de colectare a armelor din fosta Republică Iugoslavă. Având în vedere că organizaţia deja îşi asumă toate aceste responsabilităţi de asigurare a stabilităţii în zonă, eficienţa relaţiilor ar creşte prin integrarea acestor state aflate sub aripa NATO datorită mutualităţii sprijinului.
http://www.globalissues.org/article/125/the-need-for-natohttp://findarticles.com/p/articles/mi_m1571/îs_n49_v9/ai_14716548/http://www.nato.int/docu/review/2007/issue2/romanian/art3.htmlhttp://www.guardian.co.uk/media/2010/dec/07/wikileaks-nato-russia-bewilderment