Dacă ai o idee, o propunere sau o nelămurire, le așteptăm la:

Dizolvarea NATO este justificată

Argumentul 1: Scopurile pentru care NATO a fost creat nu mai sunt actuale
NATO a apărut la iniţiativa Statelor Unite ale Americii, în timpul Războiului Rece, din două motive. Primul motiv a fost un răspuns idelologic la adresa Pactului de la Varşovia. SUA şi URSS se aflau într-o cusa ideologică pentru influenţa în cadrul Europei, iar, în urma apariţiei Pactului de la Varşovia, SUA a creat NATO pentru a arăta că are o influenţă militară cel puţin egală în Europa. În urma dizolvării Pactului de la Varşovia, după finalizarea Războiului Rece, NATO şi-a pierdut mare parte din utilitate pe plan ideologic.
Al doilea scop a fost protejarea Europei în faţa expansionismului rusesc. Rolul NATO, prin intermendiul Articolului V, ce prevedea ca un răspunsul faţă de un atac asupra unui stat membru să fie un atac din partea întregii organizaţii, era de a preveni URSS ca orice intervenţie în statele situate la Vest de Cortina de Fier va fi echivalentă cu un război cu SUA, fapt nedorit de Rusia Sovietică datorită costurilor mari, improbabilităţii câştigului şi posibilităţii unui război nuclear. Astăzi, Rusia nu mai are interese de expansiune în ţările membre NATO, reuşind să creeze legături economice puternice cu Europa. Este adevărat că în ultimii ani au existat anumite tensiuni generate de Rusia în Ţările Baltice şi Finlanda, de exemplu, dar acestea nu trebuie percepute ca un risc real asupra securităţii acelor state care să justifice existenţa unei organizaţii de calibrul NATO. Aceste evenimente au avut mai de grabă un scop politic intern, pentru a îmbunătăţi imaginea administraţiei lui Putin. Rusia este însă conştientă de riscurile unei intervenţii militare într-un stat european dezvoltat.
Argumentul 2: În lipsa unor scopuri reale, NATO devine o extensie a politicilor militare ale SUA
NATO a fost creată pentru a oferi sprijin militar Europei în contextul unei intervenţii militare ruseşti. Cu toate acestea, forţele NATO nu au fost niciodată mobilizate în acest scop. Singurele intervenţii militare ale NATO au fost în Iugoslavia, în timpul razboilui pentru independenţă Kosovo din anul 1996, şi în Irak, după atacurile de la 11 Septembrie 2001. Niciuna dintre intervenţii nu a imbuantatit securtiatea statelor Europene, ci a adus un beneficiu direct Statelor Unite. Intervenţia din Kosovo, o intervenţie ilegală de altfel conform legilstiei internaţionale, a avut ca scop îmbunătăţirea imaginii SUA şi a fost un răspuns la o neînţelegere diplomatică faţă de Rusia. Intervenţia din Irak este una din cele mai contestate intervenţii militare din istoria recentă, datorită scopului neclar din punct de vedere legal şi al daunelor şi costurilor aduse. Astfel, NATO impune asupra statelor memebre costuri militare semnificative, pestre necesarul acelor state, pentru a deservi interesele NATO, iar acest fapt justifică desfiintrea NATO.

Argumentul 1: Rusia este încă o ameninţare
Finalizarea Razboilui Rece a fost percepută ca sfârşitul disensiunilor dintre Vest şi Rusia. Cu toate acestea, sfarstul Războiului Rece a marcat doar încheierea conflictului ideologic dintre capitalism şi comunism pe care SUA şi URSS îl purtau. În Rusia se menţine retorica anti-vestica, veche de secole. Liderii încă folosesc această retorică pentru a obţine sprijinul populaţiei ruseşti. Acţiunile Rusiei din Ucraina şi ameninţările aduse statelor baltice, Finlandei, Suediei şi Regatului Unit arată că Rusia este încă o ameninţare şi că Europa are nevoie de protecţie militară din partea SUA

Argumentul 2: Desfiinţarea NATO ar fi percepută ca o slăbire a autorităţii SUA la nivel global
SUA a fost perceput întotdeauna ca liderul NATO. Desfiinţarea NATO ar fi cel mai probabil interpretată ca o scădere a influenţei SUA la nivel global, în special în contextul actual în care ţări precum China sau Rusia încearcă să îşi impună autoritatea la nivel mondial. Un astfel de trend este negativ din două motive. În primul rând, o lume în care nu există un hegemon (SUA), ci o sumă de ţări cu puteri egale este o lume mult mai instabilă deoarece egalitatea acestor puteri poate genera stări conflictuale sau crearea de sfere de influenţă izolaţioniste. În al doilea rând, această situaţie este cu atât mai gravă cu cât ţări cu tendinţe autocratice (Rusia şi China), ce nu respectă drepturile omului sau legislaţia internaţională ar prelua mai multă putere pe plan internaţional.