Dacă ai o idee, o propunere sau o nelămurire, le așteptăm la:

Interventiile militare sunt justificate in situatiile in care in joc este viitorul unor resurse energetice

Argumentul 1:Necesitatea intervenției

Atât instabilitatea la nivelul geopolitic actual cât și cererea cât mai mare pe piata globală a unor resurse cheie cum ar fi petrolul sau gazele naturale face ca intervențiile militare să fie considerate o măsura legitimă din partea statelor vestice. Principalul avantaj este că se asigură astfel că resursele energetice nu sunt disponibile pentru anumiti agenți iraționali, ce își  pot finanța campaniile militare și își  pot extinde influența și ideologia ca urmare a vânzării la suprapreț a acestor resurse. Un astfel de exemplu este reprezentat de către statul Islamic, ce obține fonduri în valoare de aproximativ 500 de milioane de dolari anual din vânzarea ilegală de petrol. Ei reușesc astfel să își  finanțeze campaniile militare pe teritoriul Syriei și Iraqului, făcând lupta împotriva lor mult mai grea, ca urmare a faptului că ei se pot autofinanța și nu au nevoie de ajutor extern pentru a supraviețui. Principalul mecanism de luptă împotriva lor o reprezintă astfel lupta pentru resursele ce stau la baza întregului mecanism de funcționare al organizației.

Argumentul 2:Prioritizarea nevoilor

În contextul crizei actuale a resurselor, intervențiile ar asigura faptul că cele mai raționale state ar intrebuința resursele energetice în folosul cetățenilor săi. Statul are obligativitatea să asigure accesul tuturor oamenilor la acestea, la un cost cât mai mic, iar dacă singura metodă de a le putea obține o reprezintă intervențiile militare, atunci aceasta reprezintă o măsură legitimă, deoarece din punctul de vedere al statului interesele propriilor cetățeni sunt mai importante decât ale altor state sau orice alt interes la nivel internațional.

Argumentul 1: Încăcarea suveranității statului

Intervențiile militare în contextul obținerii de resurse energetice reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de suveranitate a statului; astfel, relațiile la nivel internațional ale statului atacator vor avea de suferit, ca urmare a faptului că îi va scădea credibilitatea deoarece nu respectă interesele tuturor statelor. Relațiile economice și diplomatice vor avea de suferit, ca urmare a faptului că va exista o reticență de a negocia cu un stat ce a avut o atitudine ostilă față de alt stat. Acest lucru se întâmplă acum în relația dintre Statele Unite și statele Orientului Mijlociu, acestea fiind reticente la negocieri ca urmare a faptului că Statele Unite a susținut extrem de multe intervenții preventive pentru apărarea intereselor naționale. Pe termen lung, se va ajunge la o situație în care fiecare stat va lupta pentru sine, distrugând astfel eforturile statelor vestice spre o globalizare și spre o mai mare integrare prin pace.

 

Argumentul 2: Discrepanța de ordin moral

În contextul în care statele se vor folosi de acest pretext pentru a putea apela la intervenții militare, mesajul transmis va fi acela că unele state sunt superioare altora deoarece au fonduri mai mari pe care le pot utiliza pentru forța armată. Se va ajunge astfel într-o paradigmă în care deciziile și interesele se vor decide strict pe capacitatea armată a fiecarui stat, moment în care va exista o discrepanță majoră la nivel mondial între principalii poli de putere și statele satelit ale acestora; acestea vor fi nevoite să facă orice pentru a putea preveni o viitoare intervenție.