Argument 1: Eficientizarea sistemului
În contextul actual, doar 1 din 10 oameni primește organul de care are nevoie la timp, iar perioada medie de așteptare este de aproximativ 6 luni. Fundamental, oamenii nu sunt altruiști, motiv pentru care numărul donatorilor nu va crește substanțial în următorii ani. Problema este criteriul după care pacienții ar trebui selectați pentru a putea primi organul de care au nevoie. Motivul pentru care cineva alege să doneze un organ este acela de a putea prelungi viața unui individ pe o perioadă cât mai mare de timp, considerând astfel că face un serviciu societății. În momentul în care o persoană cu un stil de viață nesănătos primește acest transplant în detrimentul unei persoane care a avut un stil de viață sănătos, practic distrugi orice fel de stimulent din partea viitorilor donatori. De asemenea, negi șansa la viață a unui individ care, din punct de vedere moral, ar merita mai mult. Persoanele cu un stil de viață sănătos acordă o mai mare importanță dreptului la viață și, având în vedere limitările severe pe care sistemul medical le are, acestea reprezintă cea mai bună categorie socială ce ar trebui ajutată.
Argument 1: Moralitatea sistemului
Donarea de organe reprezintă cel mai important act de caritate pe care un individ îl poate face în folosul societății în care traiește. Orice fel de limitare a acestui proces reprezintă în sine distrugerea acestui act, pentru că singurul scop al celui care donează este îmbunătățirea vieții celui care primește organul. Această măsură ar transmite mesajul că viața unui individ este mai importantă decât a altuia. Statul își asigură un dublu standard, în contextul în care apără un drept fundamental doar pentru o anumită categorie socială. Ajutorul acordat în acest caz nu se bazează pe reciprocitate,nefiind obligat să oferi o garanție statului pentru utilizarea organului donat, ci pe protejarea dreptului la viață.
Referințe