Dacă ai o idee, o propunere sau o nelămurire, le așteptăm la:

Organizaţiile internaţionale ar trebui să acorde ajutor financiar sporit statelor în curs de dezvoltare care încurajează şi primesc un aflux mai mare de imigranţi

Organizaţii internaţionale = grupări cu acoperire internaţională având ca scop rezolvarea anumitor probleme pe plan mondial
State în curs de dezvoltare = conform Fondului Internaţional Monetar: stat în interiorul căruia calitatea vieţii este scăzută. Definiţia este relativă, lista statelor în curs de dezvoltare cuprinzând ţări între care se înregistrează diferenţe notabile la nivelul standardelor de viaţă (spre exemplu România şi Cote d’Ivoire)

Argumentul 1: Statele în curs de dezvoltare nu îşi permit acoperirea costurilor pentru a îi integra pe imigranţi în societate
În prezent migraţia către statele în curs de dezvoltare reprezintă aproximativ 40% din cifra totală a mişcărilor de populaţii. Altfel spus, 2 din 5 migranţi au ales ca destinaţie o astfel de ţară. Având în vedere că amploarea fenomenului este comparabilă cu cea din ţările dezvoltate, este întemeiat a argumenta că preţul suportat de statul gazdă este unul mai ridicat decât cel iminent migraţiei către un stat dezvoltat. Spre exemplu, pentru a integra copii străinilor în sistemul educaţional, Marea Britanie va trebui să cheltuiască între anii 2008-2033, 33 miliarde de lire sterline, conform Oficiului Naţional de Statistică. Folosirea translatorilor pentru combaterea criminalităţii de care se fac responsabili anumiţi imigranţi dintr-un oraş englez a costat autorităţile 500 000 lire sterline. Pe lângă problemele ridicate de migraţia naturală, trebuie luat în vedere efortul economic pe care l-ar face statul gazdă pentru a încuraja creşterea numărului de imigranţi.

Argumentul 2: Încurajarea afluxului de imigranţi va ajuta economia globală pe termen lung
Statul gazdă îşi va dezvolta economia mult mai rapid prin contribuţia imigranţilor. Standardele mai scăzute în ce privesc recompensele financiare pentru munca depusă dinamizează piaţa construcţiilor, în contextul în care investiţiile deveni mai puţin costisitoare decât ar fi fost dacă angajaţii erau nativi. Beneficiile se înregistrează şi pe plan internaţional. Migraţia este un instrument de echilibrare economică. Oamenii ar trebui să fie încurajaţi să lucreze acolo unde pot fi mai productivi iar munca lor mai profitabilă. Având în vedere numărul în creştere al migraţiilor către statele în curs de dezvoltare, sprijinul financiar acordat gazdelor va reprezenta de fapt o investiţie în economia globală. Banca Mondială subliniază reducerea implicării minorilor ilegal pe piaţa muncii ca urmare directă a creşterii nivelului de trăi în ţările subdezvoltate cu ajutorul fondurilor emigranţilor.

Argumentul 3: Imigranţii ajută ţara de origine
Nu se poate spune că fenomenul este unul discriminatoriu, atâta timp cât este vorba de muncă legală, imigranţii câştigând mai mult decât ar fi făcut-o în ţara nativă. Sumele de bani trimise de către imigranţi către ţările de provenienţă însumând 2% din PIB, iar în cazul statelor slab dezvoltate chiar 5%. Conform unui studiu World Bank, în medie , procentul este de trei ori mai mare decât ajutorul financiar primit de statele de unde se emigrează de la organizaţiile internaţionale. Cazul statului Haiti este unul concludent, economiştii estimând că sumele de bani care se întorc la bugetul intern prin contribuţia celor care au părăsit ţara vor reprezenta un factor cheie în procesul de recuperare de pe urma catastrofei recent produse.

Argumentul 1: Mărirea fluxului de imigranţi afectează populaţia statului gazdă
Scopul imigraţiei este cel mai adesea legat de piaţă muncii din statul spre care oamenii se îndreaptă, aceasta fiind mai dezvoltată şi implicit având oferte salariale mai avantajoase decât ţară de origine. Decalajul dintre nivelurile de dezvoltare se manifestă şi pe planul standardelor imigranţilor referitoare la răsplata muncii pe care o depun. Din moment ce pretenţiile acestora sunt mult mai scăzute decât ale populaţiei gazdă, angajatorii vor prefera colaborarea cu străinii. Studiile demonstrează că urmările încurajării pătrunderii imigranţilor sunt contrare. Spre exemplu, în anii ’80-’90 în Statele Unite ale Americii s-a înregistrat o creştere cu aproximativ 4% a numărului străinilor pe piaţa muncii, stabilindu-se o legătură cauzală între acest fenomen şi scăderea cu 10% a veniturilor celor care au absolvit liceul. Desigur, argumentul ar avea un impact scăzut dacă tema ar pune în discuţie situaţia ţărilor dezvoltate. Problemele statelor în curs de dezvoltare includ însă nivelul de trai precar al propriei populaţii, care pentru a fi îmbunătăţit presupune facilitarea şi creşterea atractivităţii accesului pe piaţa de muncă.

Argumentul 2: Ajutorul financiar ar trebui acordat ţărilor unde se înregistrează cele mai mari cifre de emigrări
O politică precum cea propusă de moţiunea în cauză îşi găseşte mai mult sens orientată către ţările de unde populaţia are tendinţa să plece, întrucât aici se înregistrează nevoia mai mare. Acest lucru este cu atât mai valabil în cazul de faţă care implică un raport între o ţară în curs de dezvoltare, şi un alt stat mai puţin dezvoltat. Fondurile pot fi investite pentru a diminua motivele care determină migranţii să părăsească ţările native, cele din urmă fiind cele mai afectate de exod pe două planuri. Unul este cel general, al resurselor umane pe piaţa muncii, reduse considerabil, iar altul este fenomenul denumit „brain drain”, anume migraţia celor cu studii superioare, parte din categorie făcând şi elitele societăţilor.

Argumentul 3: Plecarea imigranţilor afectează ţara de origine
Impactul negativ al fenomenului poate fi privit din două unghiuri. În primul rând banii investiţi de stat pentru educaţia acestora nu se întorc în buget direct prin includerea lor în piaţă de muncă autohtonă, iar în al doilea rând progresul ştiinţific prin inovaţie va fi mai redus. Faptul că în Haiti 8 din 10 absolvenţi de facultate trăiesc în străinătate contribuie la declinul economic înregistrat de aceste state. Ghana este un alt exemplu de stat afectat de emigrarea masivă a categoriei din populaţie cu studii superioare, un doctor având în grijă 11 000 de pacienţi. Prin urmare serviciile de bază şi dezvoltarea industriei sunt afectate, ele constituind baza economiei unui stat. Astfel faptul că încurajarea emigrării din statele în curs de dezvoltare este o strategie greşită.

Referințe