Sistemul asigurărilor de sănătate din România ar trebui privatizat

Argumentul 1: Sistemul asigurărilor de stat este nesustenabil din punct de vedere economic

În momentul de faţă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) are un deficit de peste 700 de milioane de euro, generat de neplata contribuţiilor pentru asigurări. Dacă această situaţie continuă, CNAS poate risca, în câţiva ani, să intre în incapacitate de plată. Chiar evitând această perspectivă însă, sistemul actual nu poate funcţiona eficient pentru că nu are motivaţia şi resursele pentru a verifica corectitudinea folosirii serviciilor sale. Vorbim de o singură organizaţie care este şi va fi pentru următorii câţiva ani responsabilă pentru mai bine de 50% din populaţie. În plus, segmentul de populaţie încadrat de CNAS este tocmai acel segment care nu îşi permite să plătească o asigurare privată, dar care are, probabil, cele mai mari nevoi de îngrijiri şi servicii medicale.

Argumentul 2: Prin privatizare se pierd mai puţini bani

Este estimat că în prezent în sistemul asigurărilor de sănătate de stat se pierd circa 400 de milioane pe an. Acest lucru se întâmplă din cauza corupţiei generalizate şi a acţiunilor unor grupuri de interese: medici care recomandă pacienţilor un medicament mai scump decât e nevoie, având o relaţie privilegiată cu anumite farmacii care sunt furnizori exclusivi ai acelui medicament, medici care recomandă pacienţilor o anumită procedură mai scumpă decât e nevoie, având o relaţie privilegiată cu un anumit cabinet medical de analize s.a. Aceste situaţii nu ar mai fi întâlnite în cazul unui sistem privat de asigurări, unde fiecare companie de asigurări ar întreprinde controale mult mai drastice, pentru că orice medicament sau procedură inutilă sau supra-taxata înseamnă o pierdere de profit pentru compania de asigurări.

Argumentul 1: Anumite sisteme vor fi mereu în pierdere pentru binele unor categorii sociale

Trecerea la un sistem în totalitate privat nu ar ajuta pe nimeni. Cei care în prezent îşi permit să plătească o asigurare privată fac deja acest lucru, aşa încât pentru ei situaţia nu s-ar schimba. Cei care nu îşi permit o asigurare privată, pe de altă parte, ar fi puşi în situaţia de a nu avea niciun fel de asigurare. Faptul că CNAS pierde bani nu ar trebui să fie o surpriză: toate companiile de stat pierd bani pentru că oferă un serviciu absolut necesar pentru un segment important al populaţiei, dar care nu ar fi sustenabil dacă ar fi oferit de o companie privată. Acesta este şi motivul pentru care companiile de apă potabilă, energie sau transport sunt încă, în majoritatea ţărilor, de stat. Existenţa lor este un rău necesar deoarece serviciile oferite, chiar dacă sunt de proastă calitate, sunt singurele pe care şi le pot permite anumite categorii socio-economice.

Argumentul 2: Principalul interes al companiilor private este profitul, nu calitatea serviciilor

Scenariul “pieţei libere” este unul idealist. Singura prioritate a companiilor private este profitul, indiferent de practicile prin care se ajunge la acesta. Desigur, competiţia este o posibilitate, dar o altă posibilitate, la fel de reală, este formarea unui oligopol, în care companiile care deţin împreună cota majoritară de piaţă decid să ofere aceleaşi servicii la aceleaşi preţuri şi să îşi “împartă” clienţii în mod egal între ele. O altă posibilitate este că acestor companii pur şi simplu să nu le pese de categoriile defavorizate din punct de vedere economic atât timp cât ele obţin maximul de profit posibil din taxarea celor care îşi permit să plătească. O companie privată nu are niciun interes să ofere servicii caritabile, or acesta este exact tipul de serviciu pe care ar trebui să îl ofere dacă ar asigura o persoană cu venituri scăzute şi riscuri de sănătate foarte mari.