Argument 1: Libertatea de a se dopa nu ar duce la scăderea competitivităţii şi fair-play-ului
A te dopa într-o competiţie contravine regulilor în momentul în care un atlet este singurul care o face, iar ceilalţi sunt astfel dezavantajaţi. Dar dacă toţi sportivii ar avea libertatea s-o facă, atunci foarte probabil o vor face toţi şi atunci şansele lor vor fi egale. Competitivitatea ar exista în continuare şi fiecare echipă sau club ar avea libertatea de a căuta substanţele care dau jucătorilor performanţele cele mai bune. Din acest punct de vedere se poate face o analogie cu circuitul de formula 1, substanţele dopante reprezentând îmbunătăţirile “tehnice” ale unei maşini. Chiar dacă acestea vor putea ajuta pe sportivi, important va fi în continuare potenţialul respectivei persoane.
Argument 2: Sportul va fi mai spectaculos
Sportul a devenit o atracţie mondială pentru că oferă publicului divertisment, competiţie, recorduri. Permiţând sportivilor să se dopeze, competiţiile vor fi mai bune, pentru că capacitatea de a depune efort fizic este mai mare, ducând competiţiile la alt nivel, sportivii vor fi mai performanţi, putând stabili recorduri mai mari, dându-i publicului o satisfacţie mai mare. Publicul a apreciat dintotdeauna atleţii care alergau mai repede, fotbaliştii care dădeau mai multe goluri şi în general pe sportivii care depăşeau recordurile predecesorilor. Sportul însăşi, ca orice activitate umană, evoluează constant. Substanţele dopante nu fac decât să înlesnească această evoluţie.
Argument 1: Substanţele dopante pot prezenta riscuri pentru sportiv
Există diferite feluri de a te dopa, iar unele dintre ele ar putea fi periculoase pentru sănătatea individului, precum palpitaţii, cefalee, hipertensiune, neuropatii. Un sportiv care va folosi aceste substanţe poate avea probleme mari de sănătate pe termen lung dacă folosirea este intensivă. În plus, unele dintre aceste substanţe provoacă dependenţă, amplificând deci pericolul utilizării substanţelor dopante. Foarte probabil, în momentul în care nu vor mai exista restricţii sau pedepse va fi foarte greu să se impună un anumit sistem de dopaj – cel mai sigur – unei echipe sau unui atlet care ţine cu tot dinadinsul să câştige. Mai mult, societatea nu ar trebui să permită în mod conştient instaurarea unei practici care are efecte secundare grave.
Argumentul 2: Sportul îşi pierde spiritul de competiţie corectă
Având în vedere că sporturile înseamnă în primul rând competiţie corectă, libertatea de a consuma substanţe dopante este una discriminatorie, pentru că diferite substanţe dopante au diferite efecte şi sporesc în grade diferite performanţa fizică. Sportul îşi pierde astfel caracterul unei competiţii în care doar cei care se antrenează câştigă, devenind o competiţie pentru cine ia cel mai eficient drog. Activităţile sportive urmăresc testarea şi progresul potenţialului corpului şi spiritului uman, şi nu neapărat atingerea unui anumit record. În momentul în care scopul nu mai e depăşirea limitei, sportul îşi pierde practic scopul originar.
Referințe
Tipuri de dopaj: http://www.dooyoo.co.uk/discussion/drugs-in-sport/388805/
Doping în sports-cases, Anti-Doping Convention: http://en.wikipedia.org/wiki/Doping_%28sport%29
Doping effects: http://209.85.135.104/search?q=cache:qwW60Lq1ZogJ:www.uci.ch/english/health_sante/docs/side_effects.pdf+doping+health+effects&hl=ro&ct=clnk&cd=1&gl=ro