Argument: Susținere a principiului egalității
În momentul de față, doar 60% din posturile din armată sunt deschise femeilor, iar acestea reprezintă roluri anexe cum ar fi cele de asistenta sau de inginer pe front. Principalul motiv invocat este acela de eficiență al armatei, punându-se accent pe eficacitatea mult mai mică a femeilor pe front, ce scade puterea armata a unui stat. De asemenea, probele fizice prin care candidații sunt obligați să treacă sunt construite astfel încât să ajute mai mult bărbații, adâncind și mai mult mentalitea sexistă a societății și anume aceea că orice activitate fizică este mai degrabă potrivită unui bărbat decât unei femei. Acest lucru nu are niciun fel de fundament solid, fiind susținut de numărul extrem de mare de femei care au luptat deghizate alături de bărbați, în perioada celor două Războaie Mondiale. Acest fapt ilustrează faptul că femeile ce aleg o carieră militară își dedică întreaga viață pentru a apăra interesele statului, astfel că o măsură de acest gen este complet necesară pentru a le putea permite accesul în armată și pentru a-și putea trăi în totalitate viața conform modului pe care acestea îl aleg.
Argument: Eficiența este cel mai important principiu al armatei
Probele fizice și psihologice prin care candidații trec sunt similare pentru ambele genuri, astfel că fiecare gen are oportunități egale de a putea fi înrolat în armată.Mai mult, principalul principiu pe care este fundamentată armata este principiul autorității, iar femeile nu vor avea deloc credibilitate în fața subordonaților, pentru că vor fi percepute ca sexul slab ce a avut nevoie de o măsură progresivă pentru a putea fi integrate în armata. În teorie, discriminarea pozitivă este o soluție eficientă, dar nu ar reprezenta un avantaj pentru femei nici dintr-o perspectivă individuală, pentru că le-ar pune viața în pericol doar pentru a crea o imagine superficială de păstrare al principiului egalității. Viața individului este mult mai importanta decât egalitatea pe hârtie, iar femeile care ajung în armată ar trebui să ajungă pe merit, pentru a nu pune în pericol viața lor sau pe a camarazilor săi. Astfel, o măsură de acest gen ar reprezenta numai o ipocrizie a statului prin care incearcă să rezolve artificial problemele de inegalitate socială din stat.