Argumentul 1:Inegalitate socială

Modul prin care asigurările medicale pot deveni gratuite este reprezentat de o suprataxare a veniturilor individului sau din redirecționarea de fonduri dintr-un sector în altul. Principala problema cu acest lucru este că unele persoane sunt mai predispuse la avea nevoie de îngrijiri medicale decât altele, astfel că în sine statul utilizează o importantă parte a bugetului pentru acoperirea unor nevoi pe care doar o anumită categorie socială o are. Responsabilitatea statului este aceea de a asigura drepturile și nevoile unei majorități semnificative din stat, iar această măsură ar încălca flagrant libertitățile individului. De asemenea, ar oferi putere statului asupra modului în care oamenii își utilizează banii, ei fiind nevoiți să plătească aceste taxe pentru un beneficiu de care vor profita ceilalți; este imoral să fii obligat să plătești pentru nevoile altei persoane. Se limitează astfel dreptul la libertatea alegerii și în sine se creează o societate disfuncțională, în care oamenii nu mai pot decide ce este important pentru ei.

Argumentul 2:Scăderea calității serviciilor

Într-un sistem în care statul asigură accesul la sănătate la un nivel de bază, principala problemă este reprezentată de scăderea calității acestui tip de serviciu. Salariile medicilor din sistemul public sunt mult mai mici comparativ cu cele din mediul privat, în care pacientul își plătește intervențiile chirurgicale. Determinarea medicilor din sistemul public și productivitatea la locul de muncă scad semnificativ. De aceea, oamenii vor beneficia de un tratament de o calitate inferioară, nereușind astfel să satisfacă nevoia de a avea sănătatea asigurată. De asemenea, ca urmare a acoperirii totale a tuturor tipurilor de intervenții, fondurile pentru acestea vor fi limitate, astfel că fie acestea vor fi de o calitate mult mai slabă, fie timpul de așteptare pentru efectuarea unei operații mai dificile va crește. Statul va obține astfel efectul opus celui pe care îl dorește.