Argumentul 1: Acceptarea candidaturii Georgiei ar fi un prim pas în scăderea influenţei regionale a Rusiei
Dacă în anii 1990 Rusia era percepută ca un aliat al Vestului, ce va îmbrăţişa valorile liberale, în momentul de faţă este clar că Rusia îşi crează o alternativă la democraţia liberală şi doreşte să recâştige influenţă pe plan internaţional pe care o avea în trecut. Pentru a face acest lucru, Rusia încearcă întâi să recâştige statutul de hegemon regional. Rusia va fi cu atât mai violentă şi radicală cu cât Vestul nu îşi arată interesul de a securiza zonele din jurul ei. Conflictele din Georgia din 2008 şi din Crimeea din 2015 sunt exemple clare ale modului în care Rusia operează pentru a îşi recăpăta influenţa. Dacă Georgia ar deveni membru NATO Vestul ar putea securiza continuarea reformelor democratice fragile din Georgia, scăzând influenţa internă din partea Rusiei şi ar îngreuna evoluţia Rusiei în regiune, protejând indirect şi ţări precum Armenia.
Argumentul 2: Este datoria morală a Vestului a Georgia să devină membru NATO
Statutul de membru NATO oferă protecţie unui stat prin intermediul existenţei Articolului V, ce stipulează că un atac asupra unui stat membru va primi un răspuns din partea întregii organizaţii. În momentul de faţă, Georgia, ce este un stat slab, poate fi atacat în orice moment de către Rusia, iar securitatea cetăţenilor poate fi pusă în pericol, exact cum s-a întâmplat şi în estul Ucrainei. Statutul de membru NATO ar preveni Rusia de a mai interveni în Georgia. Astfel, cu un minim efort diplomatic, Vestul ar putea oferi protecţie unei populaţii. Securizarea cu efort minim a siguranţei unui stat este un imperativ moral pentru statele din Europa şi SUA, atât timp cât acestea doresc să impună valorile liberal democratice, pe care Georgia le îmbrăţişează, în cadrul comunităţii internaţionale.
Argumentul 1: Statutul de membru NATO este un risc de securitate pentru Georgia
Rusia va percepe statutul de membru NATO al Georgiei ca pe o ameninţare. Acest fapt poate genera mai multe scenarii. În primul rând, Rusia poate interveni militar în regiunile separatiste Abkazia şi Osetia de Sud, operând la limitele legislaitiei internaţionale, aşa cum a făcut şi în Crimeea[1]. În al doilea rând, influenţele ruseşti în cadrul mediului politic georgian se vor intensifica, putând destabiiliza uşor ţara, având în veder că NATO nu are influenţă legală la nivel politic în statele membre. În al treilea rând, Rusia poate chiar ameninţă cu o intervenţie în Georgia, având în vedere că probabilitatea unui răspuns susţinut din partea NATO este mică, deoarece statele membre sunt reticente în a se confrunta direct cu Rusia.
Argumentul 2: Oferirea statutului de membru este o măsură exagerată
Vestul ar trebui să îşi menţină influenţa asupra Georgiei, însă oferire statului de membru este o măsură exagerată din două motive. În primul rând, statele europene sunt reticente în a avea orice interacţiune militară cu Rusia, iar în momentul în care NATO ia decizii riscante, gradul de capital politic pe care statele membre îl pot stange pentru a susţine NATO va scădea considerabil. În al doilea rând, chiar dacă nu s-ar ajunge niciodată la un confilct cu Rusia, prezenţa NATO în acea zonă ar face-o pe aceasta să devină mai activă şi să încerce să recasatige capital politic. O simplă susţinere financiară şi diplomatică din partea Vestului ar ajuta mai mult Georgia comparativ cu oferirea statutului de membru, care ar transforma-o într-o zonă ţintită mai des de influenţa politică rusească.
[1]http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/georgia/11831356/Russia-would-boost-military-presence-in-response-to-Georgia-Nato-membership.html
https://www.foreignaffairs.com/articles/russian-federation/2008-01-01/europes-eastern-promise