Dacă ai o idee, o propunere sau o nelămurire, le așteptăm la:

#ProfildeTrainer: Carmen Ardelean (instructor la Liceul Pedagogic „Gh. Șincai”, Zalău)

Uneori, pentru ca lucrurile să se întâmple, avem nevoie pe lângă o doză zdravănă de curiozitate și perseverență și de un strop de pragmatism. Pașii făcuți în direcția înaintării ideii de dezbateri în consiliile și corpurile profesorale, ajută în moduri nebănuite mișcarea de dezbateri.

Mai jos, Carmen Ardelean, proaspăt Ninja și parte din #multiplicatoriidebine debordează de optimism și zvâcul caracteristic celor care vor să pună și ei material la fundațiile noii lumi.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, ca să te putem cunoaște mai bine.

Sunt Carmen Ardelean, profesoară de limba și literatura română la Liceul Pedagogic „Gh. Șincai” Zalău din 2002 și director al liceului din 2015. Din 2016, sunt aproape de „mișcarea de dezbateri”, participând la două tabere organizate de ARDOR și la toate cele trei ediții ale olimpiadei naționale de profil, în dublă calitate: de antrenor și arbitru.

Descrie printr-un cuvânt debate-ul românesc.

Verde. L-am ales poate pentru că e culoarea mea preferată. Poate pentru că verdele îmi sugerează energie, entuziasm, tinerețe veșnică, speranță și e imposibil să nu simți, la tine și la toți cei implicați în fenomenul debate, toată această paletă de stări.

În ceea ce mă privește, am simțit acest potpuriu de stări la prima participare, ca simplu spectator, la ultima ediție a Concursului național de dezbateri, din 2016, pe care am avut bucuria să-l găzduim la liceul nostru. După ani în șir, în care am simțit că sistemul de învățământ e cufundat într-o lungă și fără sfârșit iarnă, în doar câteva zile, în care am cunoscut antrenori, arbitri și debateri, am înțeles că poate veni primăvara și pentru noi, dascălii, și, prin noi, pentru elevii noștri. A fost momentul în care am decis că trebuie să fiu, la rându-mi, verde, așa cum erau cei din debate.

De ce ai ales să devii Debate Ninja?

Cred că, în cazul meu, a funcționat principiul „Dezbate și dă mai departe!”. Sunt, de felu-mi, un om generos. Cred că fericirea nu vine din cât avem/știm/putem, ci, mai ales, din cât reușim să (le) împărtășim, din toate acestea, celor cu preocupări similare.

 Mai cred în pași mici, care înseamnă acumulări treptate, care permit stabilizare, sedimentare, așa că am învățat, încetișor, să dezbat în cele două tabere organizate de ARDOR, în 2016 și 2017. Am pregătit echipaje de începători și avansați, în ultimii trei ani. Am lucrat împreună cu ei, am învățat ce merge și ce nu și, dincolo de etapa de pregătire, am învățat cum putem fi mai buni arbitrând, la etapa națională, meciuri formidabile. Am înțeles că dezbaterile pot crește numai prin multiplicare și am decis să propun în 2017, un curs, prin CCD Sălaj, ca o formă de a face cunoscută frumusețea dezbaterilor, la clasă.

Apelul pentru Debate Ninja a fost, cred eu, pasul mai departe, firesc. Mi-am dorit enorm să fiu selectată și am plâns de bucurie când am primit mailul în care eram anunțată că am fost selectată.  

Care sunt greutățile pe care le-ai întâmpinat/ crezi că le vei întâmpina?

Având în vedere faptul că am mai derulat un curs care viza dezbaterile academice, ca metodă didactică, disciplină de tip C.D.Ș. și disciplină de olimpiadă, am identificat deja câteva dificultăți: managementul timpului cursanților, seriozitatea abordării cursurilor, în condițiile în care, din păcate, multe se realizează „online…”, interesul și implicarea participanților extrem de variabile. Dacă e vorba de ajutor, știu că voi găsi deplină disponibilitate, înțelegere și ajutor la toți trainerii și colegii mei de formare, care trăiesc și simt ARDOR.

Ce abilități/calități are nevoie un supererou într-ale dezbaterilor?

Există, din punctul meu de vedere, două tipuri de supereroi:

  1. Luptătorii solitari, care se antrenează intens pentru a dobândi/dezvolta calități personale precum forță, agilitate, inteligență care le asigură victoria, succesul.
  2. Liderii care trebuie să fie consecvenți, perseverenți, responsabili când îi antrenează pe ceilalți să dobândească forță, agilitate, inteligență pentru a asigura nu o victorie individuală, singulară, ci victoria în numele unui ideal.

În dezbateri, nu poți fi un luptător solitar, dacă îți dorești succesul. Cred că, alături de cele menționate mai sus, important e să fii un fin psiholog, astfel încât să poți găsi motivația perfectă pentru fiecare cursant, stimulul/metoda care să potențeze interesul, implicarea, dar și soluțiile oportune pentru situațiile inedite apărute.

Cum ajută debate-ul elevii? Dar societatea în ansamblu?

Dacă aș fi pragmatică, aș spune că debate-ul le permite să obțină note mai bune la examenul de bacalaureat, la toate materiile la care trebuie să-și exprime opinia sau să argumenteze pe o temă/moțiune dată. Cum nu sunt o pragmatică de felul meu, aș spune că marele câștig e unul pe termen lung. Într-o lume în care facem nenumărate afirmații, fără a le putea susține cu un minim raționament, cel mult aruncând un enunț „modern”, dar atât de infantil, de tipul „C-așa vreau eu!”, a putea să-ți susții afirmațiile cu un raționament, cu un exemplu și să ai și viziunea asupra impactului nu e altceva decât o dovadă a unei supreme maturități, a unei gândiri complexe și a unei responsabilități atât de necesare azi.

Cum v-a schimbat debate-ul viziunea la clasă?

Le spun mereu elevilor, când îi învâț, încă din clasa a IX-a, cum se construiește un argument, că am funcționat, o viață întreagă, după principiile dezbaterii: am căutat mereu cele mai bune argumente când a trebuit să aleg ceva, am încercat să văd și poziția „o-poziției”, să văd minusurile, slăbiciunile deciziilor mele, să pot justifica mereu, cu dovezi/exemple și impact, cărările alese.

Realizez, în fiecare an, meciuri de dezbateri la ore, pe moțiuni simple, „literare”, de tipul: „Mara este o mamă bună”, „Tradițiile unui popor nu trebuie să constituie o barieră în calea iubirii”, „Cei ce iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra altuia”, „Realismul este superior romantismului” și savurez, de fiecare dată, entuziasmul elevilor, frumusețea meciurilor și siguranța în propriile puteri persuasive. Mă bucur că simt nevoia și dincolo de clasă, de oră să ofere și să ceară argumente în afirmații, să gândească divergent, să ia decizii deloc pripit, ci în urma unei consistente analize.

Care crezi că sunt valorile unui trainer bun?

Aș mai adăuga abnegație, pozitivitate, răbdare, perseverență, o componentă ludică și mult umor.

Convinge în 2 minute un părinte care nu a mai auzit de acest fenomen, să-și dea copilul la debate.

Cred că aș merge pe principiul psihologiei inverse, în situația în care aș sesiza că am în față un părinte cu simțul umorului și aș alege o serie de întrebări, ca în reclame/spoturi publicitare: „Crezi că, odată cu fiecare zi, ți-e tot mai greu să te înțelegi cu propriul copil? Crezi că nu ia deciziile cele mai bune pentru viața lui? Crezi că are priorități pe care tu le consideri nesemnificative? Crezi că gesticulează prea mult și ridică tonul la tine? Înscrie-l la dezbateri pentru a-i oferi șansa să te convingă, cu raționamente și dovezi, că ia cele mai bune decizii, că prioritățile lui contează azi, că o comunicare eficientă implică gesturi elocvente și modulații ale vocii! E singurul mod în care îl vei putea înțelege!”

Trecând în alt registru, cred că aș evidenția importanța dezvoltării numeroaselor competențe, precum și oportunitatea de a interacționa cu elevi proactivi, de a scăpa de majora temere a vorbitului în public, de a căpăta încredere în sine într-un sistem alternativă la cel rigid, din învățământ și de a învăța să respecte dreptul celuilalt de a vorbi, opinia celuilalt, principialitatea etc.

Ce credeți că ar mai trebui îmbunătățit la sistemul de dezbateri din România?

Cred că e nevoie de multe competiții finanțate, care să permită acoperirea costurilor și eliminarea unui „criteriu” nemilos, care împiedică participarea multor elevi: costurile competiționale. De asemenea, cred că ar fi utile competiții de diferite niveluri în toate zonele geografice, unde să se rodeze, în sensul bun al cuvântului, debaterii și arbitrii.

O altă propunere ar fi abordarea incisivă a dezbaterilor la gimnaziu. Suntem în fața unor generații cu mult potențial și e păcat să nu-l valorificăm. Formarea rapidă a profesorilor de gimnaziu și organizarea, în 2-3 ani, a unor competiții naționale pe acest nivel cred că ar fi mutarea corectă în meciul cu societatea la fenomenului de dezbateri.

Dacă ați fi față în față cu dvs de la începuturile în dezbateri, ce v-ați spune? Cum v-ați încuraja?

Mi-aș spune că merită, așa cum am intuit, toate eforturile, că dincolo de muncă, sunt plăcerea și satisfacția progreselor vizibile, mulțumirea elevilor și speranța că debaterii de azi vor decide mâine, asumat, în cunoștință de cauză, pentru românii care merită decizii corecte, mature și obiective.

La început de drum încercăm să aducem un suflu nou. Faceți-vă o promisiune/ setați-vă un obiectiv până la următoarea tabără de leadership, de anul viitor.

Îmi promit să contagiez un număr cât mai mare de persoane cu dulcele virus al dezbaterilor! Ca să fiu sinceră, am început deja, făcând o prezentare la primele consfătuiri cu dragii mei profesori de română din Sălaj!

 

Materialul a fost realizat la finalizarea evenimentului de formare de formatori organizat pentru cele 11 cadre didactice care urmează să livreze cursul de formare acreditat de Ministerul Educației „Strategii inovative de Predare a Disciplinei Opționale Dezbateri, Oratorie și Retorică”. Evenimentul a făcut parte din proiectul „Debate Network 2.0” ce are drept obiectiv strategic creșterea calității training-ului în cluburile de dezbateri. Proiectul este realizat cu susținerea partenerului nostru strategic Romanian-American Foundation.

NEWSLETTER abonează-te

Primește newsletterul nostru