Datoriile ţărilor în curs de dezvoltare ar trebui abolite

Argumentul 1: Fondurile câştigate prin anularea datoriilor contribuie la reducerea sărăciei

Sumele de bani care nu vor fi înapoiate ţărilor de la care au fost imprummutate pot fi redistribuite de către statul în cauză către ariile care duc lipsă acută de fonduri.În prezent există numeroase state care strâng bani cu greu pentru a plăti aceste datorii, ceea ce a dus la o recalculare a priorităţilor şi a afectat profund economia naţională.Spre exemplu ţările africane cheltuiesc de patru ori mai multe fonduri pentru a acoperi datoriil comparativ cu cele investite în sănătate.De când a fost constituit programul de înapoiere a datoriilor de către Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, Zimbabwe a redus la o treime fondurile destinate sănătăţii, iar în Tanzania au fost introduse taxe în şcoli pentru a mai stange bani.Cu alte cuvinte, progresul făcut în jumătate de secol de către aceste ţări este acum transformat într-un regres treptat din această cauză. O altă sursă de venit o reprezintă agricultura însă produsele sunt exportate din acelaşi motiv, ajungându-se astfel la multe cazuri de înfometare internă. Având în vedere toate aceste exemple, dacă datoriile ar fi anulate, fondurile ar putea fi redistribuite ajutând astfel considerabil la reducerea sărăciei.În timp, efectele vor fi câştigarea unui grad de independeta economică, îmbunătăţirea standardului de viaţă şi astfel aceste state vor contribui la economia mondială.

Argumentul 2: Vina acumulării datoriilor nu aparţine exclusiv ţărilor în curs de dezvoltare

Aceste datorii au fost create la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970 de către guvernele noilor colonii. Nu este etic că generaţiile actuale să sufere de pe urma acestor decizii din mai multe motive. În primul rând, creditele acordate în acea perioadă au fost oferite în contextul în care multe din aceste ţări nu aveau guverne stabile, sau guverne care să reprezinte interesele populaţiei, ceea ce înseamnă că vina îndatoririlor nu cade pe pouplatia statelor în curs de dezvoltare, a cărei majoritate nu a avut un cuvânt de spus în aceste contexte, ci cade pe elitele ce au preluat puterea în urma procesului de decolonizare şi au utlizat într-o manieră populistă fondurile.
În al doilea rând, organizaţiile creditoare (FMI, Banca Mondială) au acordat aceste credite în contextul în care ştiau că exista un risc mare al lipsei susteanbilitatii finaciare a acelor state. Statele nou formate nu aveau expertiză financiară la nivelul administraţiei şi au luat credite în contextul dobânzilor scăzute din anii 1970. La sfârşitul anilor 1970, când dobânzile au început să crească datorită contextului macroeconomic, FMI deja primea de 4 ori mai mulţi bani din plata datoriior comparativ cu sumele pe care le oferea ca şi credite[1]. Acest lucru măreşte şi mai mult inegalitatea dintre ţările dezvoltate, unde sunt situate instituţiile creditoare, şi ţările în curs de dezvoltare.
Există deja un plan al Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale de a reduce datoriile care impune însă condiţia că statele respective să înfăptuiască reforme economice.

Argumentul  1: Anularea datoriilor ar hrăni corupţia locală
Deseori motivul pentru care economia este atât de slăbită în ţările în curs de dezvoltare este corupţia la nivelul guvernului.Nu există nici o garanţie că fondurile câştigate vor fi reinvestite contribuind astfel la reducerea sărăciei. Există şanse mult mai mari ca aceste sume de bani să fie la rândul lor delapidate, încurajând astfel corupţia. Condiţiile pentru ca un stat să prospere sunt libertatea economiei, o guvernare eficientă şi primatul legii. Însă multe ţări în curs de dezvoltare se confruntă încă cu un regim dictatorial, precum Nigeria, Rwanda, Tanzania iar altele au o economie foarte slab dezvoltată, deci nu au cum să profite de abolirea datoriilor. În unele cazuri ţară este condusă în realitate de organizaţii paramilitare care au drept scop imediat finanţarea acţiunilor lor, şi pentru aceasta vor face rost de bani indiferent de mijloace. Existenţa unor ajutoare lipsite de condiţii îi va determina să abuzeze la maxim de aceste surse.

Argumentul 2:  Anularea datoriilor va încuraja mai multe împrumuturi
Situaţia creată anulând datoriile acumulate până acum nu ar face decât să încurajeze statele în curs de dezvoltare să împrumute în continuare mai multe fonduri de la Banca Mondială. Banii câştigaţi ar intra în circuitul oamenilor bogaţi, aceştia investind în ţările occidentale, neajutând astfel economiile naţionale. Cu cât o ţară va împrumuta mai mult, cu atât ea va deveni mai dependentă, atât la nivel economic, cât şi la nivel psihologic. Prin multiplicarea împrumuturilor se propagă senzaţia că acea ţară nu este capabilă şi nu are resursele necesare pentru a se dezvolta pe cont propriu. Tot acest proces este întreţinut de percepţia de comoditate: din moment ce datoriile se anulează oricum, de ce nu am împrumuta în continuu, indiferent de cât de multe datorii se creează astfel?

https://www.imf.org/external/np/exr/facts/hipc.htm

[1]Browne, R. S. (1984). Conditionality: A new form of colonialism? Africa Report,29(5), 14. Retrieved from http://search.proquest.com/docview/1304049106

http://www.commondreams.org/views/041000-104.htm
http://www.commondreams.org/headlines/071500-02.htm
http://www.worldwatch.org/node/1696
http://findarticles.com/p/articles/mi_m1058/îs_n3_v114/ai_19056053
http://www.heritage.org/research/tradeandforeignaid/wm914.cfm

 

https://web.stanford.edu/group/fearon-research/cgi-bin/wordpress/wp-content/uploads/2013/10/International-Financial-Institutions-and-Economic-Policy-Reform-in-Sub-Saharan-Africa.pdf