Dacă ai o idee, o propunere sau o nelămurire, le așteptăm la:

Opinia societăţii este un criteriu suficient de justificare pentru cenzurarea anumitor forme de exprimare artistică

Argumentul 1: Opinia publică are dreptul de a alege cenzura deoarece reprezintă conştiinţa oamenilor din interiorul unui stat

O caracteristică definitorie a democraţiei este respectarea voinţei majorităţii care în procesul alegerilor îşi impune practic voinţa, fără a fi garantată calitatea deciziei. Totuşi, opinia publică poate forma o anumită părere asupa unor anumite forme de exprimare artististica, ea fiind cea căreia i se adresează mesajul în cele din urmă. Prin urmare simplă respingere a mesajului operei respective este suficientă, fără a fi însoţită neapărat de o argumentare a justeţii, care e mai degrabă intrinsecă prin simplul fapt că aparţine majorităţii.Se pot astfel proteja anumite categorii sociale vulnerabile cum ar fi minorii (împotriva formelor de nudism sau a ilustraţiilor cu tentă obscenă)sau grupări religioase (ex. musulmanii împotriva formelor de exprimare care sunt în contradicţie cu ideile lor religioase).

Argumentul 2: Cenzura din partea populaţiei ar duce la echilibru şi stabilitate în structura culturală a unei societăţi

Acest fapt se datorează ideii că opinia societăţii este cel mai bun indicator pentru formele dăunătoare de exprimare artistică. Spre exemplu nuditatea, tema morţii ilustrată inadecvat, mesaje violente, grotescul dus la extrem şi aşa mai departe pot afecta bună dezvoltare a minorilor, şi pot chiar influenţa comportamentul adulţilor prin supraexpunere. Dincolo de acest fapt rezidă ideea că trebuie să existe un acord între valorile populaţiei şi mesajul transmis de artă.În caz contrar se pot isca conflicte cum a fost cazul caricaturilor lui Mohammed publicate de un ziar danez care au stârnit reacţii agresive din partea populaţiei musulmane din ţara respectivă. Psihologia socială este mai instabilă şi cu mult mai impulsivă decât cea a individului, prin urmare aspecte aparent minore pot deveni motiv de revoltă care poate fi prevenită prin cenzură.

Argumentul 3: Calitatea artei va fi îmbunătăţită

Viziunea majorităţii asupa unei forme de exprimare artistică este un criteriu al calităţii. Astfel, standardele calităţii sunt impuse în fapt de opinia publică. Putem lua ca exemplu diversele mişcări de discreditare a unor genuri muzicale sau a unor genuri literare (cum ar fi scrieri din speţa Sandra Brown sau Twilight).Problema a fost ridicată de William Ernst Hocking, profesor la Harvard, într-un eseu despre cenzură: “Sunt toate gândurile demne de a fi protejate? Este lipsa cenzurii o virtute atât de mare încât să poată denunţa orice tip de cenzură ca fiind lipsită de spiritul libertăţii umane?”. O dovadă a situaţiei în care trebuie ales între cele două valori sunt reacţiile publicului la apariţia filmului Cruising, având în prim plan un cuplu de homosexuali vinovat de o omucidere sadomasochistă. Răspunsul din partea comunităţii gay americane a fost extrem de violent, distrugând toate localurile în care s-a turnat filmul întrucât imaginea conturată în peliculă întărea ura la adresa minorităţii.

Argumentul 1: Acest lucru ar ar putea duce la o cenzură ce afectează întrega artă

Diferite majorităţi doresc cenzurarea diverselor forme de exprimare artistică ar putea duce la o cenzură foarte strictă a artei şi absenţa diversităţii. Or pentru a se dezvolta, arta are nevoie de diversitate şi libertate de exprimare, care până la urmă sunt principii de bază ale artei.Exemple de opere de artă întâmpinate cu reticenţă de public există la începutul secolului 20, când numeroase grupuri sociale erau indignate de tablouri precum „Demoiselles d’Avignon” a lui Picasso ilustrând prostituate, sau „Fântâna” lui Marcel Duchamp, care deşi exclusă din galeriile de artă iniţial, a ajuns în prezent să fie considerată un moment marcant în istoria artei.Dacă ar fi fost dat curs voinţei majorităţii, astfel de opere ar fi trecut neobservate decenii, lucru care ar fi afectat evoluţia artei per ansamblu.

Argumentul 2: Se încalcă libertatea de exprimare a altor persoane

Varietatea culturală existentă în societăţile din prezent face aproape imposibil acordul în gusturi când acestea implică artă.Pe de altă parte, esenţa democraţiei este cel puţin toleranţa reciprocă şi respectarea diversităţii, fără a exista pretenţia la înţelegere mutuală autentică. Pe de altă parte, atunci când o operă este interzisă publicul care apreciază mesajul este direct afectat de cenzură.Arta în toată complexitatea ei are şi un rol în social, ajutând oamenii să perceapă diferenţele de viziuni între grupuri iar pe plan individual, printre altele, dezvoltă creativitatea. Dincolo de acest aspect, majoritatea nu deţine calificarea pentru a decide valoarea unei forme de exprimare artistică, putând respinge uşor mesaje doar pentru că din punct de vedere tradiţional sunt mult prea diferite de ce a cunoscut până atunci.

Argumentul 3: Persoanele care nu agrează o anumită formă de exprimare artistică se pot izola de influenţa acesteia

Arta nu este abuzivă. Ea funcţionează pe principiul că „dragoste cu forţa nu se poate”. A impune opinia asupra unei forme de exprimare artistică este contrar principiilor mai sus enunţate, cu atât mai mult cu cât arta nu are un aspect coercitiv în sine. Operele nu obligă populaţia să adere la anumite valori, ci doar le ilustrează, lăsând la libertatea oamenilor dacă se lasă sau nu influenţaţi. Aşadar, dacă unui om nu îi place un anume lucru, poate foarte bine să se ferească de acel lucru, folosindu-se de discernământ, fără a trebui să interzică acel lucru pentru toată lumea. Cât priveşte minorii, în general formele de exprimare în cauză sunt însoţite de avertizări privind conţinutul explicit.

Referinţe
http://www.mmisi.org/pr/02_01/lowenthal.pdf
http://www.aic.gov.au/en/publications/previous%20series/proceedings/1-27/~/media/publications/proceedings/14/swan.ashx
http://www.theartnewspaper.com/articles/Who-has-the-right-to-censor-art?/16629