Argumentul 1: O astfel de acţiune legitimează actele violente asupra animalelor.
În mod obişnuit, sectorul juridic, organizaţiile mondiale de protecţie a animalelor şi opinia publică iau atitudine în ceea ce priveşte actele de cruzime realizate asupra animalelor, mai ales asupra celor domestice. Legile nu includ însă şi vătămarea prin vânat ca act de cruzime. Or, vânătoarea reprezintă cadrul propice pentru realizarea acestor fapte, tocmai din cauza definirii insuficient de clare a conceptului de violenţă asupra animalelor. Impactul e evident prin simpla consultare a cifrelor: “40% dintre vânătorii din SUA măcelăresc milioane de animale pe teren public, în fiecare an”
Argumentul 2: Este o sursă de accidente frecvente, uneori soldate cu moartea.
În timpul vânătorii prorpiu-zise, gloanţele se pot “rătăci” şi lovi alte animale sau chiar oameni, care nu se aflau neapărat în vizor. Un exempu celebru este cel al lui Dick Cheney, vicepreşedinte al SUA, care în 2006 a împuşcat un prieten în timp ce vâna prepeliţe . Mai mult, conform unei statistici aparţinând Asociaţiei Internaţionale a Educaţiei pentru Vânătoare, în fiecare an, vânatul ca sport are drept consecinţe sute de morţi şi răniţi. Acest fapt face din vânat un sport mult mai periculos decât fotbalul ori canotajul, de pildă.
Argumentul 1: Vânatul este un sport legat de tradiţie, care apropie omul de natură.
Omul modern e mai puţin atent în prezent la sporturile tradiţionale (vânat, pescuit etc.) şi se concentrează mai degrabă asupra celor mai actuale : fotbal, basket s.a.m.d. Or, vânatul a reprezentat una din primele activităţi umane. Într-un final, fiecare animal de pradă poate fi considerat un vânător, mai mult său mai puţin crud ori care obţine plăcere din ceea ce face. Omul nu face decât să se încadreze în legile firii. Apoi, un vânat echilibrat le permite celor care îl practică să poată mânca carne naturală, fără a fi prelucrată de industria alimentară, deci mai sănătoasă.
Argumentul 2: Există măsuri de protejare a speciilor.
Vânătoarea ca sport nu e o acţiune haotică, e controlată de legi. Cadrul legislativ protejează animalele pe cale de dispariţie, care nu pot fi vânate sub nici un pretext. Apoi, vânătoarea este interzisă în sezonul de împerechere, când aceasta ar putea periclita siguranţa speciei. În Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2007 privind Regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor, florei şi faunei se specifică următoarele: “ Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor”. Acest fapt asigură un cadru adecvat pentru desfăşurarea activităţii recreative fără a periclita echilibrul natural în mod semnificativ.
Referințe
- Despre consecinţele vânătorii ca sport:
- http://www.helpinganimals.com/factsheet/files/FactsheetDisplay.asp?ID=53
- http://www.endangeredspecieshandbook.org/persecution_trophy1.php
- ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice:http://www.ngo.ro/img_upload/745539cf84df80f1b316b421e706b571/OUG57_20.06.2007_regimul_ariilor_protejate_conservarea_habitatelor_florei_faunei.pdf
- Legislaţie românească privitoare la mediu: http://www.ngo.ro/legislatie/